- rebeliúne
- s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rebeliune — REBELIÚNE, rebeliuni, s.f. Act de violenţă sau de ameninţare gravă săvârşit faţă de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuţiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [pr.: li u ] – Din fr.… … Dicționar Român
rebel — REBÉL, Ă, rebeli, e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ fig. (Despre păr) Care nu se… … Dicționar Român
revoltă — REVÓLTĂ, revolte, s.f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acţiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 REVÓLTĂ s. 1. v … Dicționar Român
răscoală — RĂSCOÁLĂ, răscoale, s.f. 1. Răzvrătire spontană şi neorganizată a ţărănimii oprimate; revoltă, răzmeriţă. ♦ fig. Protest. 2. fig. Zarvă, agitaţie. – Din răscula. cf. sl. r a s c k o l a schismă, despărţire . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
răscoli — RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. tranz. şi intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de amănuntul; a scotoci. ♦ tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a l înviora. ♦ tranz. A scurma, a râcâi… … Dicționar Român
sediţiune — SEDIŢIÚNE, sediţiuni, s.f. (livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [pr.: ţi u ] – Din fr. sédition, lat. seditio, onis. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SEDIŢIÚNE s. v. răscoală, răsculare, răz meriţă, răzvrătire, rebeliune,… … Dicționar Român
zaveră — ZAVÉRĂ, zavere, s.f. (înv. şi reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turceşti (cu ramificaţie şi în ţările româneşti); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera. Trimis de spall, 11.03.2002 … Dicționar Român
zurba — ZURBÁ, zurbale, s.f. (înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [var.: zúrbă, zurbálă s.f.] – Din tc. zorba. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZURBÁ adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat … Dicționar Român
bont — BONT, BOÁNTĂ, bonţi, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt şi gros. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 Bont ≠ ascuţit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
bunt — BUNT, bunturi, s.n. (înv. şi reg.) Conspiraţie; răscoală. – Din pol., rus. bunt. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bunt s. n., pl. búnturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român